Către mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David

109:1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea,

109:2 căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea și înșelătoare,    îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,

109:3 mă înconjoară cu cuvântări pline de ură    și se războiesc cu mine fără temei!

109:4 Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici;    dar eu alerg la rugăciune.

109:5 Ei îmi întorc rău pentru bine    și ură pentru dragostea mea.

109:6 Pe vrăjmașul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău    și un pârâș să stea la dreapta lui!

109:7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,    și rugăciunea lui să treacă drept un păcat!

109:8 Puține să-i fie zilele la număr    și slujba să i-o ia altul!

109:9 Să-i rămână copiii orfani    și nevasta văduvă!

109:10 Copiii lui să umble fără niciun căpătâi și să cerșească,    să-și caute pâinea departe de locuința lor dărâmată!

109:11 Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are    și străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!

109:12 Nimeni să nu mai țină la el    și nimeni să nu aibă milă de orfanii lui!

109:13 Urmașii lui să fie nimiciți    și să li se stingă numele în neamul următor!

109:14 Nelegiuirea părinților săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului    și să nu se șteargă păcatul mamei lui!

109:15 Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor,    ca să le șteargă pomenirea de pe pământ,

109:16 pentru că nu și-a adus aminte să facă îndurare,    pentru că i-a prigonit pe cel nenorocit și pe cel lipsit,    până acolo încât să-l omoare pe omul cu inima zdrobită!

109:17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui!    Nu-i plăcea binecuvântarea: să se îndepărteze de el!

109:18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui,    pătrunde ca apa înăuntrul lui,    ca untdelemnul în oase!

109:19 De aceea să-i slujească de veșmânt ca să se acopere,    de cingătoare cu care să fie totdeauna încins!

109:20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmașilor mei    și a celor ce vorbesc cu răutate de mine!

109:21 Iar Tu, Doamne Dumnezeule,    lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău,    căci mare este bunătatea Ta; izbăvește-mă!

109:22 Sunt nenorocit și lipsit    și îmi e rănită inima înăuntrul meu.

109:23 Pier ca umbra gata să treacă,    sunt izgonit ca o lăcustă.

109:24 Mi-au slăbit genunchii de post    și mi s-a sleit trupul de slăbiciune.

109:25 Am ajuns de ocara lor;    când mă privesc ei, dau din cap.

109:26 Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu!    Scapă-mă prin bunătatea Ta!

109:27 Și să știe că mâna Ta,    că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!

109:28 Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântează;    măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntați,    iar robul Tău se va bucura.

109:29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara,    să se acopere cu rușinea lor cum se acoperă cu o manta!

109:30 Îl voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul,    Îl voi mări în mijlocul mulțimii,

109:31 căci El stă la dreapta săracului,    ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.