O cântare. Un psalm al lui David

108:1 Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule!    Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!

108:2 Deșteptați-vă, alăută și harfă!    Mă voi trezi în zori de zi.

108:3 Te voi lăuda printre popoare, Doamne,    Te voi cânta printre neamuri.

108:4 Căci mare este bunătatea Ta și se înalță mai presus de ceruri,    iar credincioșia Ta – până la nori.

108:5 Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule,    și fie slava Ta peste tot pământul!

108:6 Pentru ca preaiubiții Tăi să fie izbăviți,    scapă-ne prin dreapta Ta și ascultă-ne!

108:7 Dumnezeu a vorbit în sfințenia Lui: „Voi birui,    voi împărți Sihemul, voi măsura valea Sucot.

108:8 Al Meu este Galaadul, al Meu – Manase;    Efraim este întăritura capului Meu    și Iuda – toiagul Meu de cârmuire;

108:9 Moab este ligheanul în care Mă spăl;    Îmi arunc încălțămintea asupra Edomului;    strig de bucurie asupra țării filistenilor.”

108:10 Cine mă va duce în cetatea întărită?    Cine mă va duce la Edom?

108:11 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat    și care nu vrei să mai ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?

108:12 Dă-ne ajutor în necaz,    căci zadarnic este ajutorul omului!

108:13 Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi;    El îi va zdrobi pe vrăjmașii noștri.