Către mai-marele cântăreților. De cântat pe harfa cu opt coarde. Un psalm al lui David

12:1 Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioși,    pier credincioșii dintre fiii oamenilor!

12:2 Oamenii își spun minciuni unii altora,    pe buze au lucruri lingușitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.

12:3 Nimicească Domnul toate buzele lingușitoare,    limba care vorbește cu trufie,

12:4 pe cei ce zic: „Suntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sunt cu noi;    cine ar putea să fie stăpân peste noi?”

12:5 „Pentru că cei nenorociți sunt asupriți și pentru că săracii gem,    acum”, zice Domnul, „Mă scol și le aduc mântuire celor obijduiți.”

12:6 Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate,    un argint lămurit în cuptor de pământ și curățit de șapte ori.

12:7 Tu, Doamne, îi vei păzi    și-i vei apăra de neamul acesta pe vecie.

12:8 Pretutindeni mișună cei răi,    când domnește ticăloșia printre fiii oamenilor.