Către mai-marele cântăreților. Făcut de David

11:1 La Domnul găsesc scăpare. Cum puteți să-mi spuneți:    „Fugi în munții voștri ca o pasăre”?

11:2 Căci iată că cei răi încordează arcul,    își potrivesc săgeata pe coardă,    ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată.

11:3 Și când se surpă temeliile,    ce ar putea să mai facă cel neprihănit?

11:4 Domnul este în Templul Lui cel sfânt, Domnul Își are scaunul de domnie în ceruri.    Ochii Lui privesc, și pleoapele Lui îi cercetează pe fiii oamenilor.

11:5 Domnul îl încearcă pe cel neprihănit,    dar îi urăște pe cel rău și pe cel ce iubește silnicia.

11:6 Peste cei răi plouă cărbuni, foc și pucioasă:    un vânt dogoritor – iată paharul de care au ei parte.

11:7 Căci Domnul este drept, iubește dreptatea,    și cei neprihăniți privesc Fața Lui.