Către mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David, robul Domnului.
El I-a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul.
El a zis:

18:1 Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

18:2 Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu!    Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund,    scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea!

18:3 Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”    și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.

18:4 Mă înconjuraseră legăturile morții    și mă îngroziseră râurile pieirii;

18:5 mă înfășuraseră legăturile mormântului    și mă prinseseră lațurile morții.

18:6 Dar în strâmtorarea mea L-am chemat pe Domnul    și am strigat către Dumnezeul meu:    din locașul Lui El mi-a auzit glasul,    și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

18:7 Atunci s-a zguduit pământul și s-a cutremurat,    temeliile munților s-au mișcat    și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.

18:8 Din nările Lui se ridica fum,    și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:    cărbuni aprinși țâșneau din ea.

18:9 A plecat cerurile și S-a coborât:    un nor gros era sub picioarele Lui.

18:10 Călărea pe un heruvim și zbura,    venea plutind pe aripile vântului.

18:11 Întunericul Și-l făcuse învelitoare,    iar cortul Lui, împrejurul Lui,    erau niște ape întunecoase și nori negri.

18:12 Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui ieșeau nori    care aruncau grindină și cărbuni de foc.

18:13 Domnul a tunat în ceruri,    Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul    cu grindină și cărbuni de foc.

18:14 A aruncat săgeți și i-a risipit pe vrăjmașii mei,    a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.

18:15 Atunci s-a văzut albia apelor    și s-au descoperit temeliile lumii,    la mustrarea Ta, Doamne,    la vuietul suflării nărilor Tale.

18:16 El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat,    m-a scos din apele cele mari;

18:17 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,    de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.

18:18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele,    dar Domnul a fost sprijinul meu.

18:19 El m-a scos la loc larg    și m-a scăpat, pentru că mă iubește.

18:20 Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea,    mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele,

18:21 căci am păzit căile Domnului    și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

18:22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea    și nu m-am depărtat de la legile Lui.

18:23 Am fost fără vină față de El    și m-am păzit de fărădelegea mea.

18:24 De aceea Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea,    după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.

18:25 Cu cel bun Tu Te arăți bun,    cu omul neprihănit Te arăți neprihănit,

18:26 cu cel curat Te arăți curat,    și cu cel stricat Te porți după stricăciunea lui.

18:27 Tu mântuiești poporul care se smerește    și smerești privirile trufașe.

18:28 Da, Tu îmi aprinzi lumina mea.    Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.

18:29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,    cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

18:30 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite,    Cuvântul Domnului este încercat:    El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.

18:31 Căci cine este Dumnezeu în afară de Domnul    și cine este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

18:32 Dumnezeu mă încinge cu putere    și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.

18:33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor    și mă așază pe înălțimile mele.

18:34 El îmi deprinde mâinile la luptă,    așa că brațele mele întind arcul de aramă.

18:35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,    dreapta Ta mă sprijină    și îndurarea Ta mă face mare.

18:36 Tu lărgești drumul sub pașii mei    și nu-mi alunecă gleznele.

18:37 Îi urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung    și nu mă întorc până nu-i nimicesc.

18:38 Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice;    ei cad sub picioarele mele.

18:39 Tu mă încingi cu putere pentru luptă    și îi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.

18:40 Tu îi faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea,    și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

18:41 Ei strigă, dar n-are cine să-i scape.    Strigă către Domnul, dar nu le răspunde.

18:42 Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul,    îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe.

18:43 Tu mă scapi din neînțelegerile poporului, mă pui în fruntea neamurilor;    un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.

18:44 El ascultă de mine la cea dintâi poruncă,    fiii străinului mă lingușesc.

18:45 Fiilor străinului li se înmoaie inima    și ies tremurând din cetățuile lor.

18:46 Trăiască Domnul și binecuvântată fie Stânca mea!    Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,

18:47 Dumnezeu, răzbunătorul meu,    care îmi supune popoarele

18:48 și mă izbăvește de vrăjmașii mei!    Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei,    mă scapi de omul asupritor.

18:49 De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,    voi cânta spre slava Numelui Tău.

18:50 El îi dă mari izbăviri împăratului Său    și îi dă îndurare unsului Său,    lui David, și seminței lui pe vecie.

---

---