Către mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David

19:1 Cerurile spun slava lui Dumnezeu,    și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.

19:2 O zi istorisește alteia acest lucru,    o noapte dă de știre alteia despre el.

19:3 Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte,    al căror sunet să fie auzit,

19:4 dar răsunetul lor străbate tot pământul    și glasul lor merge până la marginile lumii.    În ceruri El a întins un cort soarelui,

19:5 și soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă,    se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:

19:6 răsare la un capăt al cerurilor    și își isprăvește drumul la celălalt capăt;    nimic nu se ascunde de căldura lui.

19:7 Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul;    mărturia Domnului este adevărată și-i dă înțelepciune celui neștiutor.

19:8 Orânduirile Domnului sunt fără prihană și veselesc inima;    poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii.

19:9 Frica de Domnul este curată și ține pe vecie;    judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.

19:10 Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat;    sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.

19:11 Robul Tău primește și el învățătura de la ele;    pentru cine le păzește răsplata este mare.

19:12 Cine își cunoaște greșelile făcute din neștiință?    Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc!

19:13 Păzește-l, de asemenea, pe robul Tău de mândrie,    ca să nu stăpânească ea peste mine!    Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

19:14 Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele    și cugetele inimii mele,    Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu!