Un psalm. O cântare pentru sfințirea Casei Domnului, făcută de David

30:1 Te înalț, Doamne, căci m-ai ridicat    și nu i-ai lăsat pe vrăjmașii mei să se bucure de mine.

30:2 Doamne Dumnezeule,    eu am strigat către Tine,    și Tu m-ai vindecat.

30:3 Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din Locuința Morților,    Tu m-ai adus la viață din mijlocul celor ce se coboară în groapă.

30:4 Cântați-I Domnului, voi, cei iubiți de El,    măriți prin laudele voastre Numele Lui cel sfânt!

30:5 Căci mânia Lui ține numai o clipă,    dar îndurarea Lui ține toată viața:    seara vine plânsul,    iar dimineața, veselia.

30:6 Când îmi mergea bine, ziceam:    „Nu mă voi clătina niciodată!”

30:7 Doamne, prin bunăvoința Ta mă așezaseși pe un munte tare,    dar Ți-ai ascuns Fața și m-am tulburat.

30:8 Doamne, eu am strigat către Tine    și m-am rugat Domnului, zicând:

30:9 „Ce vei câștiga dacă-mi verși sângele și mă cobori în groapă?    Poate să Te laude țărâna?    Poate ea să vestească credincioșia Ta?

30:10 Ascultă, Doamne, ai milă de mine!    Doamne, ajută-mă!”

30:11 Și mi-ai prefăcut tânguirile în veselie,    mi-ai dezlegat sacul de jale și m-ai încins cu bucurie,

30:12 pentru ca inima mea să-Ți cânte și să nu stea mută.    Doamne Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!