Către mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David

31:1 Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de rușine niciodată.    Izbăvește-mă, în dreptatea Ta!

31:2 Pleacă-Ți urechea spre mine, grăbește de mă ajută!    Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetățuie unde să-mi găsesc scăparea!

31:3 Căci Tu ești stânca mea, cetățuia mea,    și pentru Numele Tău mă vei povățui și mă vei călăuzi.

31:4 Scoate-mă din lațul pe care mi l-au întins vrăjmașii,    căci Tu ești ocrotitorul meu!

31:5 În mâinile Tale îmi încredințez duhul:    Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărat!

31:6 Eu îi urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deșerți    și mă încred în Domnul.

31:7 Fă-mă să mă veselesc și să mă bucur de îndurarea Ta,    căci vezi ticăloșia mea, știi neliniștea sufletului meu

31:8 și nu mă vei da în mâinile vrăjmașului,    ci îmi vei pune picioarele la loc larg!

31:9 Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare:    fața, sufletul și trupul mi s-au topit de întristare;

31:10 mi se sfârșește viața în durere, și anii – în suspine.    Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele și-mi putrezesc oasele!

31:11 Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară,    de mare ocară, pentru vecinii mei și de groază pentru prietenii mei;    cei ce mă văd pe uliță fug de mine.

31:12 Sunt uitat de inimi ca un mort,    am ajuns ca un vas sfărâmat.

31:13 Aud vorbele rele ale multora,    văd spaima care domnește împrejur,    când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea    și uneltesc să-mi ia viața,

31:14 dar eu mă încred în Tine, Doamne,    și zic: „Tu ești Dumnezeul meu.”

31:15 Soarta mea este în mâna Ta;    scapă-mă de vrăjmașii și de prigonitorii mei!

31:16 Fă să lumineze Fața Ta peste robul Tău,    scapă-mă prin îndurarea Ta!

31:17 Doamne, să nu rămân de rușine când Te chem,    ci să rămână de rușine cei răi și ei să se coboare muți în Locuința Morților!

31:18 Să amuțească buzele mincinoase,    care vorbesc cu îndrăzneală,    cu trufie și dispreț împotriva celui neprihănit!

31:19 O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine    și pe care le-o arăți celor ce se încred în Tine    în fața fiilor oamenilor!

31:20 Tu îi ascunzi la adăpostul Feței Tale de cei ce-i prigonesc,    îi ocrotești în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.

31:21 Binecuvântat să fie Domnul,    căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea față de mine:    parc-aș fi fost într-o cetate întărită!

31:22 În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta”,    dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele    când am strigat spre Tine.

31:23 Iubiți-L dar pe Domnul, toți cei iubiți de El,    căci Domnul îi păzește pe cei credincioși    și-i pedepsește aspru pe cei mândri!

31:24 Fiți tari și îmbărbătați-vă inima,    toți cei ce nădăjduiți în Domnul!