Un psalm al lui David. O cântare

32:1 Ferice de cel cu fărădelegea iertată    și de cel cu păcatul acoperit!

32:2 Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea    și în duhul căruia nu este viclenie!

32:3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate,

32:4 căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea;    mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)

32:5 Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea.    Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!”    Și Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire)

32:6 De aceea orice om evlavios să se roage Ție la vreme potrivită!    Și chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.

32:7 Tu ești ocrotirea mea, Tu mă scoți din necaz,    Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire. (Oprire)

32:8 „Eu”, zice Domnul, „te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,    te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

32:9 Nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere,    pe care-l strunești cu un frâu și cu o zăbală cu care-l legi    ca să nu se apropie de tine!

32:10 De multe dureri are parte cel rău,    dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.

32:11 Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul și veseliți-vă!    Scoateți strigăte de bucurie, toți cei cu inima fără prihană!