Către mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David, robul Domnului

36:1 Nelegiuirea celui rău îi zice inimii mele:    „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”

36:2 Căci se măgulește singur în ochii lui,    ca să-și desăvârșească fărădelegea, ca să-și potolească ura.

36:3 Cuvintele gurii lui sunt mincinoase și înșelătoare;    nu mai vrea să lucreze cu înțelepciune și să facă binele.

36:4 În așternutul lui se gândește la răutate,    stă pe o cale care nu este bună    și nu urăște răul.

36:5 Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri,    și credincioșia Ta – până la nori.

36:6 Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu,    și judecățile Tale sunt ca adâncul cel mare.    Doamne, Tu îi sprijini pe oameni și pe dobitoace!

36:7 Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!    La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

36:8 Se satură de belșugul Casei Tale    și-i adăpi din șuvoiul desfătărilor Tale,

36:9 căci la Tine este izvorul vieții;    prin lumina Ta vedem lumina.

36:10 Întinde-Ți și mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc    și dreptatea peste cei cu inima neprihănită!

36:11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru    și să nu mă pună pe fugă mâna celor răi!

36:12 Cei ce fac fărădelegea au și început să cadă;    sunt răsturnați și nu pot să se mai scoale.