Către mai-marele cântăreților. Se cântă ca „Porumbel din stejari îndepărtați”. O cântare de laudă a lui David, făcută când l-au prins filistenii la Gat

56:1 Ai milă de mine, Dumnezeule, căci niște oameni mă hărțuiesc!    Toată ziua îmi fac război și mă chinuie.

56:2 Toată ziua mă hărțuiesc potrivnicii mei;    sunt mulți și se războiesc cu mine ca niște trufași.

56:3 Ori de câte ori mă tem,    eu mă încred în Tine.

56:4 Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui.    Mă încred în Dumnezeu    și nu mă tem de nimic.    Ce pot să-mi facă niște oameni?

56:5 Întruna ei îmi ating drepturile    și n-au decât gânduri rele față de mine.

56:6 Uneltesc, pândesc și îmi urmăresc pașii,    pentru că vor să-mi ia viața.

56:7 Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor:    doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!

56:8 Tu numeri pașii vieții mele de pribeag;    pune-mi lacrimile în burduful Tău!    Nu sunt ele scrise în cartea Ta?

56:9 Vrăjmașii mei dau înapoi în ziua când Te strig:    știu că Dumnezeu este de partea mea.

56:10 Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui –    da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul Lui.

56:11 Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic.    Ce pot să-mi facă niște oameni?

56:12 Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruințele pe care Ți le-am făcut;    Îți voi aduce jertfe de mulțumire,

56:13 căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte,    mi-ai ferit picioarele de cădere,    ca să umblu înaintea lui Dumnezeu,    în lumina celor vii.