Către mai-marele cântăreților. „Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David

58:1 Oare tăcând faceți voi dreptate?    Oare așa judecați voi fără părtinire, fiii oamenilor?

58:2 Dimpotrivă, în inimă săvârșiți nelegiuiri;    în țară puneți în cumpănă silnicia mâinilor voastre.

58:3 Cei răi sunt stricați încă din pântecele mamei lor,    mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea din pântecele mamei lor.

58:4 Au o otravă ca otrava unui șarpe,    ca otrava unei aspide surde, care își astupă urechea,

58:5 care n-aude glasul vrăjitorilor,    glasul fermecătorului celui mai iscusit.

58:6 Dumnezeule, zdrobește-le dinții din gură!    Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!

58:7 Să se risipească întocmai ca niște ape care se scurg!    Săgețile pe care le-aruncă ei să fie niște săgeți tocite!

58:8 Să piară ca un melc care se topește umblând;    să nu vadă soarele, ca stârpitura unei femei!

58:9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin    verde sau uscat, îl va lua vârtejul.

58:10 Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;    își va scălda picioarele în sângele celor răi.

58:11 Și atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!    Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!”