Către mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David

64:1 Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem!    Ocrotește-mi viața împotriva vrăjmașului de care mă tem!

64:2 Păzește-mă de uneltirile celor răi,    de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiți!

64:3 Ei își ascut limba ca o sabie,    își aruncă vorbele lor amare ca niște săgeți,

64:4 ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat;    trag asupra lui pe neașteptate, fără nicio frică.

64:5 Ei se îmbărbătează în răutatea lor:    se sfătuiesc împreună ca să întindă curse    și zic: „Cine ne va vedea?”

64:6 Pun la cale nelegiuiri    și zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!”    O prăpastie este lăuntrul și inima fiecăruia.

64:7 Dar Dumnezeu aruncă săgeți împotriva lor:    deodată iată-i loviți.

64:8 Limba lor le-a pricinuit căderea,    și toți cei ce-i văd clatină din cap.

64:9 Toți oamenii sunt cuprinși de frică    și mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu”;    și recunosc că aceasta este lucrarea Lui.

64:10 Cel neprihănit se bucură în Domnul și în El își caută scăparea;    toți cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiți.