Către mai-marele cântăreților. După Iedutun. Un psalm al lui Asaf
77:1 Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, și El mă va asculta.
77:2 În ziua necazului meu Îl caut pe Domnul; noaptea mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.
77:3 Mi-aduc aminte de Dumnezeu și gem; mă gândesc adânc în mine și mi se mâhnește duhul. (Oprire)
77:4 Tu îmi ții pleoapele deschise și, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.
77:5 Mă gândesc la zilele de demult, la anii de odinioară.
77:6 Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri și zic:
77:7 „Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Și nu va mai fi El binevoitor?
77:8 S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduința Lui pentru totdeauna?
77:9 A uitat Dumnezeu să aibă milă? Și-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?” (Oprire)
77:10 Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeași.”
77:11 Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
77:12 da, mă voi gândi la toate lucrările Tale și voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
77:13 Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
77:14 Tu ești Dumnezeul care face minuni; Tu Ți-ai arătat puterea printre popoare.
77:15 Prin brațul Tău, Tu ai izbăvit poporul Tău, pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. (Oprire)
77:16 Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au cutremurat, și adâncurile s-au mișcat.
77:17 Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, și săgețile Tale au zburat în toate părțile.
77:18 Tunetul Tău a izbucnit în vârtej de vânt, fulgerele au luminat lumea: pământul s-a mișcat și s-a cutremurat.
77:19 Ți-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, și nu Ți s-au mai cunoscut urmele.
77:20 Ți-ai povățuit poporul ca pe o turmă, prin mâna lui Moise și a lui Aaron.