31:1 Făcusem un legământ cu ochii mei și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare.
31:2 Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moștenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?
31:3 Pieirea nu-i oare pentru cel rău, și nenorocirea, pentru cei ce fac fărădelege?
31:4 N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu a numărat El toți pașii mei?
31:5 Dacă am umblat cu minciuna, dacă mi-a alergat piciorul după înșelăciune,
31:6 să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, și-mi va vedea neprihănirea!
31:7 De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,
31:8 atunci eu să semăn, și altul să secere, și odraslele mele să fie dezrădăcinate!
31:9 Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
31:10 atunci nevasta mea să macine pentru altul și s-o necinstească alții!
31:11 Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
31:12 un foc care mistuie până la nimicire și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția.
31:13 De aș fi nesocotit dreptul slugii sau al slujnicei mele când se certau cu mine,
31:14 ce aș putea să fac când Se ridică Dumnezeu? Ce aș putea răspunde când pedepsește El?
31:15 Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut și pe el? Oare nu ne-a întocmit același Dumnezeu în pântecele mamei?
31:16 Dacă nu le-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,
31:17 dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să fi avut și el partea lui din ea
31:18 – eu, care din tinerețe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naștere am sprijinit-o pe văduvă –,
31:19 dacă l-am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,
31:20 fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei,
31:21 dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simțeam sprijinit de judecători,
31:22 atunci să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărâme!
31:23 Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui.
31:24 Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: «Tu ești nădejdea mea»,
31:25 dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulțimea bogățiilor pe care le dobândisem,
31:26 dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreață
31:27 și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură –
31:28 și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –,
31:29 dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
31:30 eu, care nu i-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem,
31:31 dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: «Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?»,
31:32 dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul,
31:33 dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, și mi-am închis nelegiuirile în sân,
31:34 pentru că mă temeam de mulțime, pentru că mă temeam de disprețul familiilor, ținându-mă deoparte și necutezând să-mi trec pragul…
31:35 O, de aș găsi pe cineva să mă asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de Potrivnicul meu,
31:36 ca să-I port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună,
31:37 să-I dau socoteală de toți pașii mei, să mă apropii de El ca un domn?
31:38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea și dacă brazdele lui varsă lacrimi,
31:39 dacă i-am mâncat rodul fără să-l fi plătit și dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni,
31:40 atunci să crească spini din el în loc de grâu și neghină în loc de orz!” Sfârșitul cuvintelor lui Iov.