Către mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David

140:1 Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi!    Păzește-mă de oamenii asupritori,

140:2 care cugetă lucruri rele în inima lor    și sunt totdeauna gata să ațâțe războiul!

140:3 Ei își ascut limba ca un șarpe,    au pe buze o otravă de năpârcă. (Oprire)

140:4 Păzește-mă, Doamne, de mâinile celui rău!    Ferește-mă de oamenii asupritori,    care se gândesc să mă doboare!

140:5 Niște îngâmfați îmi întind curse și lațuri,    pun rețele de-a lungul drumului    și îmi întind capcane. (Oprire)

140:6 Eu Îi zic Domnului: „Tu ești Dumnezeul meu.”    Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!

140:7 Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele,    Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.

140:8 Nu împlini, Doamne, dorințele celui rău,    nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! (Oprire)

140:9 Asupra capului celor ce mă înconjoară    să cadă nelegiuirea buzelor lor!

140:10 Cărbuni aprinși să cadă peste ei!    În foc să fie aruncați,    în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!

140:11 Omul cu limba mincinoasă nu se întărește pe pământ,    și pe omul asupritor nenorocirea îl paște și-l duce la pierzare.

140:12 Știu că Domnul îi face dreptate celui obijduit,    dreptate celor lipsiți.

140:13 Da, cei neprihăniți vor lăuda Numele Tău,    oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.