Un psalm al lui David

141:1 Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine!    Ia aminte la glasul meu când Te chem!

141:2 Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta    și ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!

141:3 Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele    și păzește ușa buzelor mele!

141:4 Nu-mi abate inima la lucruri rele,    la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul,    și să nu mănânc din ospețele lor!

141:5 Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită;    pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu!    Să nu-mi întorc capul de la ea,    dar rugăciunea mea se va înălța întruna împotriva răutății lor.

141:6 Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor,    atunci vor asculta cuvintele mele și vor vedea că sunt plăcute.

141:7 Cum se brăzdează și se spintecă pământul,    așa ni se risipesc oasele la gura mormântului.

141:8 De aceea către Tine, Doamne Dumnezeule, îmi îndrept ochii,    la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!

141:9 Păzește-mă de cursa pe care mi-o întind ei    și de piedicile celor ce fac răul!

141:10 Să cadă cei răi în lațurile lor,    în timp ce eu să scap!