Către mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David

41:1 Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac,    căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește;

41:2 Domnul îl păzește și-l ține în viață.    El este fericit pe pământ    și nu-l lași la bunul plac al vrăjmașilor lui.

41:3 Domnul îl sprijină când este pe patul de suferință:    îi ușurezi durerile în toate bolile lui.

41:4 Eu zic: „Doamne, ai milă de mine!    Vindecă-mi sufletul, căci am păcătuit împotriva Ta!”

41:5 Vrăjmașii mei zic cu răutate despre mine:    „Când va muri? Când îi va pieri numele?”

41:6 Dacă vine cineva să mă vadă, vorbește neadevăruri,    strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău;    și când pleacă, mă vorbește de rău pe afară.

41:7 Toți vrăjmașii mei șoptesc între ei împotriva mea    și cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.

41:8 „Este atins rău de tot”, zic ei,    „iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”

41:9 Chiar și acela cu care trăiam în pace,    în care îmi puneam încrederea și care mânca din pâinea mea    ridică și el călcâiul împotriva mea.

41:10 Dar Tu, Doamne, ai milă de mine și ridică-mă,    ca să le răsplătesc cum li se cuvine!

41:11 Prin aceasta voi cunoaște că mă iubești,    dacă nu mă va birui vrăjmașul meu.

41:12 Tu m-ai sprijinit din pricina neprihănirii mele    și m-ai așezat pe vecie înaintea Ta.

41:13 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,    din veșnicie în veșnicie!    Amin! Amin!