O cântare a lui Asaf

74:1 Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna?    Pentru ce Te mânii pe turma pășunii Tale?

74:2 Adu-Ți aminte de poporul Tău,    pe care l-ai câștigat odinioară,    pe care l-ai răscumpărat ca seminție a moștenirii Tale!    Adu-Ți aminte de muntele Sionului, unde Îți aveai locuința;

74:3 îndreaptă-Ți pașii spre aceste locuri pustiite fără curmare!    Vrăjmașul a pustiit totul în Locașul Tău cel sfânt.

74:4 Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău;    și-au pus semnele lor drept semne.

74:5 Parcă erau niște oameni care ridică    toporul într-o pădure deasă:

74:6 curând au sfărâmat toate podoabele săpate    cu lovituri de securi și ciocane.

74:7 Au pus foc sfântului Tău Locaș;    au dărâmat și au pângărit locuința Numelui Tău.

74:8 Ei ziceau în inima lor:    „Să-i prăpădim pe toți!”    Au ars toate locurile sfinte din țară.

74:9 Semnele noastre nu le mai vedem;    nu mai este niciun proroc    și nu mai este nimeni printre noi care să știe până când…

74:10 Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul    și va nesocoti vrăjmașul fără curmare Numele Tău?

74:11 Pentru ce Îți tragi înapoi mâna și dreapta Ta?    Scoate-o din sân și nimicește-i!

74:12 Totuși, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi    dă izbăviri în mijlocul acestei țări.

74:13 Tu ai despărțit marea cu puterea Ta,    ai sfărâmat capetele balaurilor din ape;

74:14 ai zdrobit capul leviatanului,    l-ai dat să-l mănânce fiarele din pustie.

74:15 Ai făcut să țâșnească izvoare în pâraie,    ai uscat râuri care nu seacă.

74:16 A Ta este ziua, a Ta este și noaptea;    Tu ai așezat lumina și soarele.

74:17 Tu ai statornicit toate hotarele pământului,    Tu ai rânduit vara și iarna.

74:18 Adu-Ți aminte, Doamne, că vrăjmașul Te batjocorește    și un popor nechibzuit hulește Numele Tău!

74:19 Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale    și nu uita pe vecie viața nenorociților Tăi!

74:20 Ai în vedere legământul!    Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de tâlhari.

74:21 Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat,    ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău!

74:22 Scoală-Te, Dumnezeule, apără-Ți pricina!    Adu-Ți aminte de ocările pe care Ți le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

74:23 Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi,    zarva care crește necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!